vineri, 11 februarie 2011

De câte ori, Mareane...

(după Mihai Eminescu)

De câte ori, Mareane, mi-aduc de tine-aminte,
O mare de gunoaie mi-apare înainte,
Pe străzi - numai hârtoape - un bec nu luminează,
Doar luna, printre nouri, trimite câte-o rază
Şi peste o grămadă, uitată, de borduri,
Troneaz-o căţelandră intrată în călduri,
Pe când a ei pereche, o javră rapciugoasă,
Alene-i dă târcoale şi-ncearcă s-o miroasă.
Şi îmi mai vin în minte bătrânii stând la coadă
Cu noaptea-n cap, să intre la vreo vangheliadă,
Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.
...................................................................
Suntem tot mai departe, Mareane, amândoi,
Şi, răvăşit de gânduri, cu sufletul de smoală,
Mă-ntreb ce dracul cauţi în astă Capitală...

Ilie Bâtcă  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu