Comentarii pe marginea telegramelor WikiLeaks

”Preşedintele, un om aflat sub influenţa băuturilor alcoolice”

Cine-a zis că domn Băsescu se-ntrece cu băutura
vă spun eu că individul e profan. Habar nu are
că alesul naţiunii n-a-ntrecut nicând măsura,
numai că-i des folosită şi măsura e... cam mare.


”Elena Udrea şi Monica Ritzi,  fostele iubite ale lui Băsescu”

Au americanii ăştia un obraz ca de toval,
căutându-i lui Băsescu, azi, tot felul de chichiţe!
Au uitat când ”omologul”, în biroul lui oval,
le umbla la practicante, cu trabucul, sub... rochiţe?


”Guvernul din România arată ca o raţă şchioapă”

Fraţilor, se-ngroaşă gluma, am ajuns de caragaţă,
ne cam iau americanii în balon de astă dată!
Cum să spună că Guvernul şchioapătă, precum o raţă,
când ne-am lămurit cu toţii că e doar o... curcă beată?!

Elena Udrea – ”saucy person”

E obraznică, voioasă şi, desigur, incitantă,
”saucy person”, cum ar zice, englezeşte, americanul,
dar mai este, în afaceri, foarte bună licitantă,
când îi umple, cu lovele, clientelei... burdihanul.

Ilie Bâtcă  

Cu fregata, i-am dat gata...

Au crezut iar analiştii că m-au prins în ambuscadă

şi, ca lupii strânşi în haită, mi-au sărit la beregată,

dar le-am dovedit că-s tare şi particip la blocadă,

lui Sarko să-i fac în ciudă, fie doar cu o fregată.

Gaddafi este pe ducă şi-ntr-o clipă stă să cadă,

Libia e azi în flăcări, treaba e îmbârligată,

dar le zic celor ce-n ţară se gândesc la vreo rocadă

să-şi vadă cuminţi de treabă, că mai am înc-o fregată.

Ba chiar două, mi se pare, ce ruginesc printr-o radă,

amintind de vechea flotă, prin lume împrăştiată,

şi, din două, marinarii vor putea, fără tăgadă,

să-njghebeze, la nevoie, pentru mine, o fregată.

Gândurile-mi dau năvală, mai ceva ca o cascadă,

mă visez, fost lup de mare, campion la vreo regată,

înainte de culcare, când lansez la apă-n cadă

o bărcuță de hârtie cu aspectul de... fregată.

Nu mai ştiu dacă-i plăcere, nu mai ştiu dacă-i corvoadă,

viaţa mea, de fundul mării, cu o ancoră-i legată

şi oricând aş fi în stare să m-avânt printr-o tornadă,

de-aş avea un vas ca lumea, nu o... rablă de fregată.

Ilie Bâtcă  

Speranțe deșarte

„Am pretenţia că despre populism poate vorbi, şi chiar trebuie să vorbească foarte critic, cineva care are o minimă sensibilitate, cineva care, într-o ţară de oameni din ce în ce mai trişti, nu râde întruna ca prostul şi nu-l am în vedere aici doar pe primul-ministru Traian Băsescu, îl am în vedere chiar şi pe primul-ministru Emil Boc“, spunea Crin Antonescu, în şedinţa comună a celor două Camere, în care a fost dezbătută moţiunea de cenzură. De data asta, nu pot fi de acord cu distinsul politician, pentru că Traian Băsescu şi Emil Boc nu râd întruna, ca proştii. Ei râd de proşti. Adică de noi. Eu, cel puţin, aşa mă consider.

         PROST, pentru că, timp de douăzeci de ani, am sperat că lucrurile se vor îndrepta în ţara asta, că va veni o vreme când vom intra în normalitate.

         PROST, pentru că am crezut că jertfa din decembrie 1989 a tinerilor nu a fost zadarnică și că pe jertfa lor ne vom clădi noi, cei rămaşi în viaţă, speranţele.

         PROST, pentru că, atâta amar de vreme, m-am amăgit cu gândul că, dacă nu mie, măcar copiilor şi nepoţilor mei le va fi mai bine într-o ţară pe care o vedeam şi o văd, cu fiecare zi ce trece, tot mai sărăcită, tot mai umilită de către cei care au ştiut să profite de pe urma jertfei făcute în decembrie.

         PROST, pentru că mă înşelam singur cu gândul că, în lipsa celorlalte libertăţi, care mi-au fost răpite una câte una, pot măcar să-mi exprim opinia, fără teama consecinţelor. Dar, nu! Ele, consecinţele, încep să se facă simţite, chiar dacă, la început, sub forma unor comentarii stupide ale unor neisprăviţi ce-şi ascund identitatea și atrofiata lor bărbăție în spatele unor pseudonime.

         PROST, pentru că, însetat de dreptate fiind, asist neputincios la nedreptăţile ce ni se fac, ajungând să cred că acestea ni se cuvin, că le merităm cu prisosinţă.

         PROST, pentru că îmi doream cu ardoare să pot merge mereu cu fruntea sus, să nu-mi ţin privirea plecată în pământ. 

         Ieri, însă, mi-a fost din nou dat să trăiesc acea stare de jenă, de neputinţă, de deznădejde, în care nu credeam că o să mai recidivez vreodată. Am plecat de la miting cu un gust amar. Pe drumul spre casă, am retrăit, condensaţi în câteva clipe, cei 21 de ani de speranţe deşarte...

Ce-ţi doresc eu ţie...

Ce-ţi doresc eu ţie, duce Bucovină,

Plaiul meu de glorii, plaiul meu natal,

Prezidentul nostru tot mai des să vină,

Să-i tundă lui Flutur cel mai gras batal!

Fie brânză-n străchini, spumege pocalul,

Dacă fii-ţi mândri asta o nutresc

Şi-n proţap să pună apoi, tuns, batalul,

Dulce Bucovină, asta ţi-o doresc!

Vis de fericire pur ca trandafirul,

Numele-ţi să fie scris, pe un ponor,

Cu blânde mioare! Uite toţi chiar birul

De baciul Băsescu pus pe capul lor!

Spună lumii large tulnice, la strungă,

Spună de românii ce se veselesc

Când le ia Guvernul banii toţi din pungă,

Dulce Bucovină, asta ţi-o doresc!

Îngerul iubirii, cu şuviţa-i blondă,

Lângă preşedinte să steie, ca stana,

Să nu îl atingă vreo boare de... frondă,

Doar, suav, parfumu-i “Dolce & Cabbana”!

El să dănţuiască, după cum e datul,

Guste fericirea, tot ce-i pământesc,

Alţi cinci ani să-i ţină de acum mandatul,

Dulce Bucovină, asta ţi-o doresc!

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Bucovină,

Fief al lui Flutur, veşnic călător,

Fii tăi să aibă grijă de ovină

Şi s-o pregătească pentru... coafor!

Când pe-a tale plaiuri iar va fi să vină

Să-şi pună-n valoare stilu-i ciobănesc,

Să nu îţi găsească prezidentul vină,

Dulce Bucovină, asta ţi-o doresc...

Ilie Bâtcă 

(mai 2009)

Harnici, băieţii lu Oprea!

Mă, fraţilor, ieri mă uşurai. Mi să luă o piatră de pă inimă, ce mai. De fro săptămână, mă cam luasă o grijă, da o grijă mare de tot. Crezui că umblai cine ştie pă unde pă la botoanele de la calculator şi stricai dracu contoru de la pagina Filialei, aparatu ăsta de-arată cam de câte ori fusă deschisă pagina. Păi, cum să nu crez dacă ăsta, contoru, o luă razna de tot. Pă la sfârşitu lu decembrie, când mă-mpinsă necuratu şi-ncepui să scriu şi io pă pagina asta prostiile de-mi trec păn cap, contoru ăsta arăta fo 12 mii şi ceva de afişări. Acu o săptămână, cât credeţi că arăta? Păste 50 de mii. Făcui io repede o socoteală, pă deşte, de bună samă, cam câţi suntem în Filială, înmulţii apoi cu fo doauă trei afişări, cam câte-ar face, după capu meu, fiecare per zi, mai adăugai fo câţiva din leatu meu de pă la alte filiale, că să mai uită şi ăştia la ce scriu io, da tot nu-mi ieşi la număr. Nu-mi ieşi şi gata.

De unde dracu să ştiu io că, în afară de ăştia de-i socotii, să mai benoclează şi alţii pă pagina asta a noastră? Da, ieri mă dumirii. Da, înainte să mă dumiresc, mă cam luă cu fiori, că-l auzii pă ficior-miu strigând din camera lui: „Gata, tată, începură ăştia atacu!” Mă cam sperie nărodu. Sării ca ars de pă scaun şi dădui fuga la debara, unde ţineam io odată valiza păntru alarmă. Că asta crezui, că a sunat goarna şi, cum nu mă scoasără ăştia de la comisariat din evidenţă, după ce îmi luă Băsescu gradu, zisei că-i musai să mă prezint la post. Mă mai supără şi fomeia care, auzind ea ceva de post, îmi zisă că nu trebuie să mă grăbesc, că suntem cu toţii în post şi postu abia începu. Iote ce-i trecu muierii păn cap! Io mă dădeam de ceasu morţii că nu-mi mai găseam bocancii şi ea... Mă linişti tot ficior-miu care-mi zise ceva de un atac început în spaţiul virtual de băieţii lu Oprea. „O fi, mă, spaţiul ăsta virtual, cum zisăşi tu, da un inamic, acolo, musai să fie, că ăştia nu s-or bate între ei, ca chiorii”, îi zisăi eu. „Păi, tu eşti inamicu!”, zisă ăla micu. Iote, mă, la el. Ajunsei şi inamic păntru băieţii lu Oprea, gândii eu şi-l pusei pă ficior-miu să-mi iesplice de-a fir a păr.Aşa mă dumirii, când îmi arătă pă calculatoru lui nişte zmângăleli făcute de nişte nătărăi. Mă, fraţilor, ăştia nu ştiură cum să ajungă drept la mine şi încercară altceva, aşa ca o învăluire. Cum că Marius Bâtcă (ăsta-i ficior-miu!), fiul fostului ofiţer SPP Bâtcă, a scris nu ştiu ce dăspre Oprea şi uite aşa atentai io la integritatea instituţiei militare, da mai ales a lu Oprea. Mă, dacă io atentai, nu-i bai, că are cine să-i repereze integritatea lu Oprea. Par iexamplu, ăştia de mi-i arătă ficior-miu. Da, câte nu scrisără ăştia, aşa ca să vază lumea cât sunt ei de dăştepţi, da mai ales de patrioţi. Io, unu, mă cam distrai, când citii toate tâmpeniile alea. Cel mai tare mă distrai când văzui cum îi cheamă pă unii. Bag sama că naşa lor ierea dusă rău cu sorcova atunci când îi boteză. Unu dintre ei, sireacu, uită şi cum îl cheamă. Că iscăli o zmângălitură de-asta de-a lui cu un nume (King Regal) şi, păste fo zece minute, dupe ce mai scrisă ceva de păn notiţele de le luă el la instructaj, iscăli cu alt nume (Arnold), tot un nume de ciudat şi ăsta.

La fo câţiva dintre ăştia le răspunsei şi io cum mă pricepui şi iscălii cu Biliuţă (ce-mi veni şi mie?!), da nu putui să le răspunz la toţi, că ie mulţi. Mulţi, da proşti. Aşa de proşti că nu nimeriră nici măcar materialul scris de ficior-miu şi-şi împrăştiară dejecţiile minţii păn alte părţi, acolo pă unde văzură ei că zice ceva de Oprea.

Da, de ce vă ţiu io de vorbă şi nu vă las pă voi să citiţi ce scriseră nărozii ăştia? E mai bine aşa. Şi poate citesc şi ei ce scrisei io aici. Ce zic io poate. Sigur vor citi, că păntru asta sunt plătiţi. Să vază şi ei cum se câştigă banu...

        Aşadar, daţi clic, citiţi  şi... vă cruciţi!

http://www.gds.ro/Ultima%20ora/2011-03-08/Ministrul+Oprea+l-a+decorat+pe+Baconschi+si+pe+cei+care+au+contribuit+la+evacuarea+romanilor+din+Libia

http://www.ziuaonline.ro/societate/de-ce-l-a-decorat-fostul-sef-al-mafiei-personale-a-lui-nastase-pe-baconschi.html

http://www.realitatea.net/ministrii-se-decoreaza-intre-ei-oprea-i-a-dat-o-emblema-lui-baconschi_811654_comentarii.html

http://www.ziare.com/gabriel-oprea/ministrul-apararii/oprea-l-a-decorat-pe-baconschi-pentru-evacuarile-din-libia-1080278

http://www.e-politic.ro/eveniment/gabriel-oprea-l-a-decorat-pe-teodor-baconschi

 Aşa-i că vă plăcu? Şi mie îmi plăcu. Doar chestia aia cu pozele nu-mi plăcu, că or să mă cheme de-acu neamurile să le fac poze pă la nunţi, pă la botezuri sau pă la-nmormântări. Şi io nu prea mă pricep la asta. Da, dacă mă cheamă domnu Mircea, fratele lu domnu Băsescu, să-i fac niscai poze pă la fro cumetrie d-aia, unde-i botează el p-ai lu Mondialu sau Universalu, nu mă fac de râs? Mă fac. De unde or fi scos, mă, fraţilor, prostia asta prostănacii de postaci?

        S-auzim de bine!

Fane Sucitu