sâmbătă, 21 mai 2011

Aritmetica sărăciei


         De când a citit, în urmă cu aproape un an, într-un cotidian central (pe care i-l mai împrumutam, din când în când), că unul din consilierii lui Videanu are un salariu lunar de 22.000 de lei, vecinul meu, profesor de limba română, şi-a schimbat radical obiceiurile. De unde, până atunci, nu cumpăra nici măcar un ziar, ştiind că pentru asta ar fi trebuit să renunţe la două pâini, acum vine zilnic acasă cu teancul de gazete sub braţ. Înfulecă ceva în grabă şi începe să răsfoiască "Anunţul publicitar", "Anunţul telefonic", "Anunţul de la A la Z" şi încă vreo câteva cotidiane care acordă un spaţiu mai mare pentru mica publicitate.  
         Nu-l interesează rubricile cu vânzări şi cumpărări. Nu. De vândut nu are ce să mai vândă. Cărţile - singura avere pe care ar fi putut să le-o lase celor doi copii - le-a vândut, în urmă cu un an, ca să-şi plătească restanţele la întreţinere. De cumpărat, i-ar trebui multe, dar nu are cu ce. Singura rubrică pe care o urmăreşte cu sfinţenie este cea cu oferte de serviciu. Nu pentru că s-ar teme că va fi inclus şi el printre cadrele didactice care, conform unei hotărâri a ministerului de resort, vor fi disponibilizate în perioada următoare. Altu-i motivul care-l îndeamnă la o astfel de lectură.
          "Dacă aş găsi şi eu un post de consilier, altfel s-ar pune problema, vecine, îmi explică el, citindu-mi nedumerirea din privire. Nu 22.000, cât lua consilierul ăla al lui Videanu, măcar 15.000 dacă aş primi lunar şi tot ar fi ceva. Cu salariul din prima lună, mi-aş plăti restanţele la întreţinere, să nu-mi mai sune administratorul la uşă. A auzit şi el că nouă, celor din învăţământ, ne-au crescut salariile cu vreo 5%, şi gata, a şi sărit pe mine. Păi, ştie el ce înseamnă cinci la sută la salariul meu? Un kil de carne. Atât. Cu ce mi-ar rămâne din prima leafă, i-aş cumpăra soţiei o pereche de pantofi şi o rochie de-alea de-a văzut ea într-o vitrină, iar pentru mine o cravată. Din luna următoare, aş începe să economisesc. Opresc vreo 20 de milioane pentru coşul zilnic şi pentru întreţinere, o dă el pe banii vechi, şi restul îi pun la CEC sau la bancâ. Ce zici?"
         Nu zic nimic, să nu-mi reproşeze mai târziu că l-am sfătuit greşit. Sunt banii lui, eu nu m-amestec. "Deci, două sute de milioane ori 12 luni fac 2 miliarde şi patru sute. Gata, strâng bani să cumpăr un apartament pentru Gigel, că mâine, poimâine se însoară, continuă vecinul să-mi explice. Am auzit că un apartament cu trei camere, construit prin ANL, costă cam două miliarde şi ceva. Să cumpăr un apartament cu patru camere şi să-i ţin cu mine pe băiat şi pe noră, n-are rost. Nu că n-aş strânge eu vreo trei miliarde, că doar mă ştii om chibzuit, ce naiba, dar vine vremea să se însoare şi ăla micu' şi-atunci ce facem? Stăm claie peste grămadă? Mai bine mai muncesc încă vreo doi ani ca şef de cabinet pe undeva şi mai cumpăr un apartament cu trei camere. De mobilat, să-şi mobileze şi ei casele, că doar n-or să aştepte totul de-a gata. Din pensia de câteva zeci de milioane, cât o fi ea după salariul ăsta, vreau să trăiesc şi eu omeneşte, măcar la bătrâneţe. Numai de-aş da peste anunţul care mă interesează. Apropo, vecine, la matale, la ziarul la care colaborezi, nu aveţi astfel de anunţuri?" 
        Deşi, ascultându-l, mi-a încolţit o idee, îi răspund, totuşi: "N-avem, vecine, n-avem. Dar dacă primim..." Ce-am gândit mai departe, nu i-am mai zis, să nu creadă, cumva, că vreau să-i fur postul vizat. N-are rost ca, pentru o amărâtă de slujbă, să mă pun rău cu cel mai bun vecin al meu...

8 comentarii:

  1. @biliuta-am scris si eu ceva despre profesori. mi-am luat portia de injuraturi ca de obicei. daca ai timp fa-i o ,corectura'- o injuratura in plus nici ca mai conteaza.
    Iti vand un pont ;scrie despre Prima de vacanta-cum ce-i aia ? ce primeam noi cand plecam in vacanta ,pardon concediu,pardon zilele alea libere luate cu taraita(noi aveam tupeul sa-i zicem totusi concediu) Cum tu nu primeai? nici eu!

    RăspundețiȘtergere
  2. Salut biliuta! Te inteleg. E greu sa dialoghezi cu unul pe care-l primesti in casa ziua, si noaptea vine mascat sa-ti fure orice, numai paguba sa-ti faca! Din cleptomanie, rautate si prostie!
    PS Mi-a placut povestea!

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Cezar:
    Cred că ai receptat greşit mesajul. Nu am nimic împotriva profesorilor. Dimpotrivă!

    @ Ică:
    Mă bucur că ţi-a plăcut povestea. Chiar e o poveste. Dar ar putea fi şi... realitatea. Una tristă, desigur.

    P.S. V-am adus la un loc pe amândoi. Sper să nu se supere niciunul. Ba, mai mult, sper să vă împăcaţi.

    S-auzim de bine

    RăspundețiȘtergere
  4. @Biliuta- parerea mea este ca cei care scriu(cu mai mult sau mai putin har) trebuie sa se apropie de adevar! macar acum. Daca si acum vom continua sa scriem doar CE DA BINE e grav de tot. A rezultat ca am eu ceva cu profesorii,am spus un neadevar...care-i ?

    RăspundețiȘtergere
  5. Cezar, s-ar putea ca eu să fi fost cel care a înţeles greşit. Se mai întâmplă. Oricum, nu te-am acuzat de nimic. Chiar dacă e o poveste, am pornit de la o situaţie reală - discrepanţa dintre salariile luate de unii, fără ca să le merite, şi cele ale profesorilor, de exemplu, salarii pe care eu, unul, le consider o jignire. Chiar şi la adresa mea, deşi nu sunt profesor, dar sunt conştient că, fără dascălii pe care i-am avut prin tot felul de şcoli, nu aş fi fost în stare să ajung să nu-mi fie ruşine de mine.
    O zi bună!

    RăspundețiȘtergere
  6. Dacă înțeleg eu bine, discuția ar cam trebui să fie despre salarii.
    Știu așa- când m-am hotărât să fiu profesoară, fără voia tatei, știam că voi avea un salariu modest, comparativ cu acela de economist și de inginer, către care „ bătea„ tata.
    Și atunci, ca și astăzi, câștigurile diferă.
    N-o să vă vină , poate, să credeți, dar nu-i invidiez pe oameni ..fiecare cu menirea/norocul/șansele/speranțele lui.
    Cred că sunt și profesori care o duc rău, cum sunt specialiști foarte buni, din alte domenii, cărora nu le este bine.
    Problema este discutabilă.
    Nevoia îi învață pe unii.
    Lenea îi împinge pe alții să se rateze, deși Dumnezeu le-a pus ceva strălucitor în traistă.//
    Nu m-aș plânge, nu pot!
    Din câștigul meu de profesoară, nu-mi pot permite iaht/avion/ sau o casă pe nu știu ce insulă.
    Las altora plăcerea de a huzuri furând munca altora!!
    Nu pot fi de acord nici cu personajul dumneavoastră, care și-a legat speranțele de rubrica„angajări„, să nu vă supărați, dar este cam „ fustă„.
    Cine știe meserie- nu este chiar ceva extraordinar să fii profesor BUN- nu ajunge de râsul lumii.
    Să ne înțelegem- nimic din ce spun nu are legătură cu politica.
    Spun ce se întâmplă cu statutul de profesor, nu în general, ci în cazul meu, care nu este unul de excepție.//
    p.s. sunt o fire miloasă, dar am văzut actori, care, la bătrânețe sunt jalnici, sportivi, care trăiesc din mila foștilor vecini.
    Doamne, ferește de suferință, dar câtă vreme are minte, omul trebuie să se gândească și la ce va fi , când va fi.
    Poate că am cam depășit tema, scuze!

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu, stimată doamnă, nu aţi depăşit tema. Unii sunt depăşiţi de temă.

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu te supara Biliuta, dar daca nu ai fost prea atent...doamna-i profesoara!!(nu m-a injurat inca)

    RăspundețiȘtergere