vineri, 11 octombrie 2013

Prima zi de şcoală a lui Joienel

Privind la măgarul răzleţit de turmă,
i-a venit Joianei mintea de pe urmă:
„Dacă-l ţin acasă, rupt de colectiv,
Joienel ajunge un bou emotiv
sau, Doamne, fereşte, un introvertit,
cum o ursitoare, parcă, i-a sortit,
aşa că, mai bine, îl trimit la şcoală,
nu să mi se ţină, permanent, de poală!”
În ăst timp, viţelul cu privirea tandră
alerga prin curte cu o căţelandră.
- Joienele, mamă, lasă zbenguiala,
ia-ţi ghiozdanul, iute, că începe şcoala!
- Dar e prea devreme, tu nu vezi, mămuţă,
cum să merg la şcoală, nici n-am supt la ţâţă?
- Ai uitat, băiete, că ai supt azi-noapte?
Lasă că, la şcoală, vă dau corn şi lapte!
Să ai grijă, mamă, să mănânci... mumos,
să nu laşi să curgă laptele pe jos!

Pe la prânz, viţelul intră în ogradă
cu un pas nesigur, cât pe-aci să cadă.
- Ce-ai păţit, mămucă, ţi s-a aplecat
ori v-au dat la şcoală lapte alterat?
- Eu la şcoala aia nu mă mai întorn!
Nu mi-au dat nici lapte, nu mi-au dat nici corn,
am răbdat ca boul, fără să mănânc,
mai zise viţelul şi oftă adânc.
Am aflat la şcoală cum că un netot
a zis că, de lapte, ne-am cam şters... pe bot.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu