vineri, 15 noiembrie 2013

Joienel şi... gargara

- Patruş`doi plus unu şi optzeci de bani,
dacă-i pun deoparte, cât strâng în cinci ani?
- Joienele dragă, dar ce faci, copile,
tu mai eşti la vârsta să te joci cu bile?
- Ce bile, mămucă, tu nu vezi ce fac?
Calculez profitul cu acest abac,
dacă-mi creşte „leafa” Guvernul meu drag,
să vezi, mămiţică, ce ţoale îmi trag
şi, cu ce-mi rămâne, că sunt strângător,
îmi bag în dotare şi calculator.
- Mai lasă abacul, s-ar putea să-l strici,
că nu-ţi dă Guvernul nici doi firfirici!
Pentru alocaţii nu mai sunt resurse,
află de la mine, că ştiu... de pe surse!
De unde, băiete, bani şi pentru voi,
când au guvernanţii atâtea nevoi?
Ca să îşi plătească şefii de regii,
ia Guvernul fonduri de la tablagii,
de la Sănătate, din Învăţământ,
căci bugetul este, mamă, la pământ.
Ca să laşi abacul, să nu mai insişti,
îţi dau un exemplu: Unor poliţişti,
când au mers la doctor şi-au spus ce îi doare,
le-a prescris acesta... gargară cu sare,
măcar o pilulă, cum e sulfamida...
- Păi, puteau să meargă la Mama Omida,
că-i trata şi baba tot aşa, empiric...
- Te rog, Joienele, să nu fii satiric,
poliţiştii ăia pot muri cu zile
şi ţie îţi arde de glume, copile!
- Nu glumesc, mămucă, voiam doar să spun
că medicul ăla poate n-o fi bun.
- Alta e problema, dragul meu băiat,
visteria ţării azi a cam secat.
- Da, dar premierul declara aseară...
- Lasă-mă, băiete, aia e... gargară!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu