marți, 3 iunie 2014

El, nabab...


(după George Coşbuc)


La Mircea vine un satrap
Cu ceafa groasă, ras pe cap.
- Nea Mirceo, a fost mare chin
Taman din Slatina să vin,
Pe Bercea să îl scap.


Izaura o duce rău
De când e Bercea la bulău
Şi te imploră s-o ajuţi,
Să-l scoţi pă tac-su dintre şuţi,
Că nu-i pă moca, zău!


Trei puradei de foame-i mor,
Ce să mănâncă gura lor,
Că Mondialu-i arestat
Şi de atuncea a secat
Al banilor izvor?


Sunt cătrăniţi ţiganii toţi,
Ajută-i, şefule, că poţi,
Au bani puţini, că sunt săraci,
Numa` matale vezi ce faci
De-acolo să îl scoţi!


El dă biroului ocol
Şi scoate banii, mototol,
Lui Mircea ochii i s-aprind
Şi euroii netezind,
Întreabă el domol:


- E o juma` de milion?
- Baştane, eşti un galanton
Şi, sigur, o s-ajungi în Rai,
Că nu eşti lacom la parai.
Să mor io, eşti beton!


Izaura, biata de ea,
A strâns biştarii la saltea
Şi, azi, pă toţi ţi i-a trimis,
Să faci cu Bercea ce-ai promis,
Ş-apoi vom mai vedea!


Şi puradeii ei de-acum,
Nu vor cerşi, toţi trei, pă drum,
Izaura se va-ntrema,
Lui Bercea drumul de-i vei da,
Că ştii matale cum.


Se-ncruntă Mircea: - Eşti nebun,
Voieşti pe bodyguarzi să-i pun
Să te caftească sau ai vrea
Să te reclam la DNA,
De câte ori să-ţi spun?


Eu, şantajistule,-s onest,
A fost acesta doar un test
Prin care-am vrut să demonstrez
Că la şantaj eu nu cedez!
... La bani, mai vrei şi rest?


de Ilie Bâtcă
(cu sprijinul mass-media)




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu